Armata Ucrainei, criză de personal după 4 ani de război

După patru ani de conflict devastator care au marcat profund societatea și au lăsat în urmă zeci de mii de victime, Ucraina se confruntă cu o provocare tot mai acută: lipsa de oameni dispuși să se înroleze în forțele armate. Armata ucraineană încearcă, nu fără obstacole majore, să se transforme în timp real pentru a face față acestei crize.

De la voluntariat la mobilizare forțată

Într-o pădure din apropierea unuia dintre cele mai mari centre de instrucție militară ale Ucrainei, realitatea de pe teren contrastează puternic cu discursul oficial. Explozii simulate, comenzi scurte și strigăte se aud în jurul recruților – unii foarte tineri, alții în vârstă – aduși aici nu din proprie inițiativă, ci din obligație legală.

„Ai nevoie de motivație”, explică un instructor militar cunoscut sub indicativul Alex. Dar tocmai această motivație pare să fie din ce în ce mai rară printre noii recruți.

În 2022, când Rusia a declanșat invazia la scară largă, centrele de recrutare erau pline de voluntari dornici să apere țara. Astăzi, situația s-a schimbat dramatic: majoritatea celor care ajung în armată sunt recrutați fără să fi ales acest drum. Oboseala generată de război, durata incertă a serviciului militar și percepția unei armate încă ancorate în practici birocratice moștenite din epoca sovietică au diminuat semnificativ dorința de înrolare voluntară.

„Oamenii au mai multă teamă și așteptări negative”, observă un instructor de 28 de ani, cunoscut sub indicativul Buk. Este o constatare simplă, dar care reflectă perfect starea de spirit actuală.

Tentativa de reformare a armatei

Conducerea de la Kiev recunoaște deschis problema. Noul ministru al apărării, Mihailo Fedorov, promite reforme substanțiale: modificări în sistemul de mobilizare, contracte mai atractive și salarii îmbunătățite, în special pentru unitățile de infanterie. În paralel, unitățile considerate printre cele mai eficiente încearcă să schimbe din interior modul de funcționare al armatei.

Mesajul este direct și fără echivoc: „haideți să construim o nouă armată”. Durata instruirii a fost prelungită, iar metodele de pregătire au devenit mai riguroase, dar și mai adaptate realităților concrete de pe front.

Într-un exercițiu specific, recruții trec prin așa-numitul „curs psihologic”: zgomote de luptă difuzate constant, obstacole variate și presiune continuă. Totul este conceput pentru a-i pregăti pentru ceea ce îi așteaptă pe câmpul de luptă.

Mobilizarea controversată și problemele asociate

Campania de mobilizare rămâne însă profund controversată. Există acuzații consistente de corupție, abuzuri și tratament inechitabil. Președintele Volodimir Zelenski a declarat că sunt mobilizați între 30.000 și 35.000 de oameni lunar. Dar o altă realitate complică tabloul: fenomenul dezertărilor.

Vezi mai multe articole.

Potrivit datelor oficiale, peste 230.000 de cazuri penale au fost deschise pentru părăsirea unității militare – fie în timpul antrenamentului, fie după trimiterea pe front. Cifrele reflectă o criză profundă de moralitate și motivație în rândul trupelor.

Povești individuale din spatele statisticilor

În spatele cifrelor se află povești personale. Un tânăr de 26 de ani, cu indicativul „Sailor”, povestește simplu cum a ajuns în armată: „Mergeam la magazin. Așa m-au luat”. Nu își ascunde reținerea față de situație. Primele zile au fost cele mai dificile – momentul în care a trebuit să accepte noua realitate.

Totuși, surprinzător, tânărul mărturisește că experiența nu a fost atât de dură pe cât se temea inițial. Instruirea i s-a părut chiar „mai calmă” decât își imaginase.

Cele mai noi informații

Schimbare lentă, dar necesară

Instructorii militari insistă că lucrurile se schimbă treptat. Antrenamentele sunt adaptate constant, iar accentul se pune tot mai mult pe înțelegerea nevoilor recruților, nu doar pe disciplină strictă. „Este cheia supraviețuirii”, subliniază Buk. Fără analiză, fără corectarea greșelilor și fără învățare continuă, consecința ar fi una singură: distrugerea.

Cu toate acestea, dincolo de declarațiile oficiale optimiste, realitatea rămâne imperfectă. Standardele diferă semnificativ de la un centru de instrucție la altul, iar unele unități se confruntă cu dezertări în masă. „Mai este mult de făcut”, recunoaște, sub protecția anonimatului, unul dintre instructori.

Este o frază simplă, dar care, în contextul acestui război prelungit, capătă greutatea unui adevăr imposibil de ignorat. Ucraina se află la o răscruce: fie reușește să transforme armata într-o forță modernă și motivată, fie riscă să piardă războiul nu pe câmpul de luptă, ci prin epuizarea resurselor umane.