Ce spun preoții despre fructele de mare în Postul Paștelui
În fiecare perioadă de post, credincioșii români se întreabă dacă fructele de mare – creveți, midii, calamari sau caracatițe – pot fi consumate fără să încalce regulile tradiționale. Răspunsul nu este atât de simplu pe cât pare și ține cont de mai multe aspecte: tradiția locală, îndrumările Bisericii și sensul duhovnicesc al postului.
Postul Paștelui reprezintă cea mai lungă și mai strictă perioadă de abstinenţă din calendarul ortodox. Pentru mulți, întrebarea despre fructele de mare devine o dilemă modernă, mai ales că aceste produse sunt astăzi mult mai accesibile decât odinioară.
Ce spune Biserica Ortodoxă Română despre consumul de fructe de mare
Tradiția Bisericii Ortodoxe din România este clară: postul presupune abținerea de la produse de origine animală – carne, lactate și ouă. Acesta este principiul de bază transmis din generație în generație.
Părintele Gabriel Cazacu de la Mânăstirea Cașin din București a explicat că există totuși contexte în care fructele de mare sunt permise. „La Sfântul Munte Athos există această rânduială prin care în anumite zile se dă dezlegare la aceste fructe de mare. Dar această dezlegare este legată de faptul că ei trăiesc unde nu există agricultură, unde nu există această bogăție de legume și de fructe cu care noi suntem binecuvântați în România”, a precizat preotul.
Cu alte cuvinte, în zonele sărace în resurse vegetale, fructele de mare devin o necesitate nutritivă și sunt exceptate din regulile stricte ale postului. Situația din România este însă diferită.
„Postul simplu, așa cum l-am moștenit de la moșii și strămoșii noștri, este cel care se face cu roade ale pământului. Cu fasole, cu cartofi, cu ceapă, cu zacusca pe care o facem noi în gospodării toamna”, a subliniat părintele Cazacu.
De ce creveții și midiile sunt considerate de post în alte tradiții
Încadrarea fructelor de mare în categoria alimentelor permise vine din tradiția bizantină, fundamentul regulilor de post din Ortodoxie. Potrivit acestei clasificări vechi, alimentele sunt împărțite nu doar după origine, ci și după caracteristicile biologice percepute în mod tradițional.
Astfel, animalele terestre și păsările sunt interzise, peștele este permis doar în zilele cu dezlegare, iar viețuitoarele marine fără sânge cald – cum ar fi moluștele și crustaceele – sunt considerate de post în anumite culturi ortodoxe.
Totuși, în România nu există această tradiție specifică. Obiceiurile moștenite spun că mâncăm în post numai ceea ce ne oferă pământul – „roadele pământului”.
Mai mult decât atât, părintele Cazacu atrage atenția că omul modern caută adesea să găsească soluții pentru a respecta regulile stabilite prin tradiție, însă în această căutare pierde din vedere faptul că simplitatea este cel mai bun răspuns.
Postul înseamnă mult mai mult decât mâncarea
„Postul înseamnă ceea ce facem, ceea ce gândim în post, cum ne iertăm unii pe alții, cum nu mușcăm din aproapele nostru în această perioadă. Cum ne împăcăm, cum ne cerem iertare dacă am greșit cuiva. Nu e doar despre mâncare”, a explicat preotul Gabriel Cazacu.
O dietă doar cu alimente de origine non-animală rămâne o simplă dietă, pe care, spre exemplu, vegetarienii o respectă 12 luni din an. Acest lucru nu înseamnă însă că postesc din punct de vedere spiritual.
„Postul se adresează sufletului, pentru că aduce în echilibru nevoile sufletului cu cele ale trupului”, a mai subliniat părintele.
Atunci când avem nelămuriri legate de diverse aspecte privind respectarea postului, răspunsurile ar trebui să le căutăm la duhovnicul nostru, ne îndrumă preotul de la Mânăstirea Cașin. „Noi în această perioadă de post trebuie să ne spovedim, să ne împărtășim. Toate aceste binecuvântări, chiar și cele legate de seafood, le luăm de la duhovnicul nostru.”
Ceea ce surprinde este că există și persoane exceptate de la post: cele cu boli cronice, femeile însărcinate, copiii în creștere sau cei care sunt internați în spitale. Duhovnicii stabilesc aceste excepții în funcție și de diagnosticul medical pe care îl are un credincios.
Regulile stricte din Săptămâna Mare
Săptămâna Mare este cea mai strictă perioadă de post din an, fiind și cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii. În această săptămână, în care se rememorează minunile și faptele neobișnuite ale Mântuitorului, regulile sunt mai aspre, iar accentul cade pe simplitate și sobrietate.
În primele trei zile – luni, marți și miercuri – se postește aspru, post negru pentru cei care îl pot susține din punct de vedere al sănătății. Seara sunt permise pâine și apă sau legume fierte fără ulei. Joi postul rămâne aspru, cu o singură masă pe zi, seara.
Vinerea Mare este cea mai aspră zi din post. Se postește fără apă și mâncare până la apusul soarelui. Sâmbăta Mare, ultima zi din post, se mănâncă de asemenea o dată pe zi, seara, pregătindu-se masa pentru Înviere.
Duminică este prima zi în care sunt permise alimente de dulce, după postul lung de 48 de zile.
Alimentele permise în mod obișnuit în post sunt: legume și fructe, cereale și pâine, leguminoase – fasole, linte, năut –, semințe și nuci.
Răspunsul la întrebarea din titlu: Preoții din România sunt categorici – fructele de mare nu sunt considerate alimente de post în tradiția ortodoxă românească. Deși în alte culturi ortodoxe, precum cea de la Muntele Athos, există dezlegări pentru astfel de alimente din cauza lipsei de resurse vegetale, în România avem bogăție de roade ale pământului. Postul autentic, așa cum l-au păstrat strămoșii noștri, se ține cu fasole, cartofi, legume și fructe – nu cu produse marine sofisticate. Pentru orice nelămurire, credincioșii sunt îndemnați să se consulte cu duhovnicul lor.