„Dictatorul a murit. Aceasta este cea mai bună zi din viața mea”, a declarat un bărbat pentru DW în timp ce dansa pe străzile pavate din Bruxelles. În altă parte a orașului, oficialii UE nu sunt mai puțin critici față de regimul iranian. Aceștia au impus o serie de sancțiuni asupra Teheranului pentru abuzuri ale drepturilor omului și au emis critici ferme față de recentele atacuri de represalii asupra statelor din Golf.
Dar acum se confruntă cu o dilemă diplomatică familiară. Au fost loviturile americano-israeliene, care conform Semilunii Roșii au ucis cel puțin 555 de civili iranieni în plus față de Khamenei, în conformitate cu dreptul internațional și ordinea bazată pe reguli pe care UE pretinde adesea că o apără?
Purtătorii de cuvânt ai UE au petrecut cea mai mare parte a briefing-ului de presă de luni evitând exact această întrebare din partea jurnaliștilor.
Președintele Donald Trump a declarat luni că SUA „se asigură că sponsorul numărul unu al terorismului din lume nu va putea obține niciodată o armă nucleară” și lucrează la distrugerea capacităților de rachete ale Iranului. Dar administrația sa nu a făcut nicio încercare de a-și justifica loviturile prin cadre internaționale.
De fapt, secretarul Apărării Pete Hegseth a spus că SUA acționează „indiferent de ceea ce spun așa-numitele instituții internaționale” – cu „nicio regulă stupidă de angajament”. El a criticat „aliații tradiționali” ai SUA care „își frâng mâinile și își strâng perlele, ezitând cu privire la utilizarea forței”.
Cancelarul german Friedrich Merz a fost atent să nu critice Washingtonul. „Evaluările juridice în temeiul dreptului internațional vor realiza relativ puțin” în ceea ce privește aducerea schimbării politice în Iran, a declarat el reporterilor duminică. „Acum nu este momentul să ținem prelegeri partenerilor și aliaților noștri. În ciuda rezervelor noastre, împărtășim multe dintre obiectivele lor”, a adăugat Merz.
În schimb, în capitala spaniolă, prim-ministrul Pedro Sanchez adoptă un ton diferit. „Respingem acțiunea militară unilaterală a Statelor Unite și a Israelului, care reprezintă o escaladare și contribuie la o ordine internațională mai incertă și ostilă”, a scris el sâmbătă.
Nici specialiștii în drept nu sunt de acord. Pentru Marc Weller, profesor la Universitatea Cambridge și director al programului de drept internațional al think tank-ului Chatham House, răspunsul este clar.
„Nu există nicio justificare juridică disponibilă pentru atacul actual și susținut asupra Iranului”, a spus el duminică. „Dreptul internațional nu permite utilizarea forței ca răspuns la o postură ostilă generală a unui alt stat, care nu constituie un atac armat”, a scris Weller într-o analiză.
„Nici utilizarea forței nu este permisă prin represalii armate ca răspuns la provocări din trecut. Forța este permisă doar ca mijloc de ultimă instanță, când nu există alte mijloace disponibile pentru a proteja un stat de un atac armat”, a spus el.
Weller a declarat că este probabil legal să se folosească forța militară pentru a salva o populație de propriul guvern, dar a spus că reprimarea brutală a regimului iranian împotriva protestatarilor luna trecută „probabil nu a atins încă pragul” pentru a justifica intervenția străină.
Rosa Freedman, profesoară de drept, conflict și dezvoltare globală la Universitatea Reading, nu este de acord. „Ca specialist în drept, trebuie să privești acest lucru într-un context mai larg. Legea nu funcționează în vid”, a declarat ea pentru DW luni.
„Iranul a reprezentat o amenințare, nu doar pentru Israel, ci pentru întreaga regiune de zeci de ani sub acest regim. Și au fost foarte clari cu privire la amenințările pe care le reprezintă și cu privire la ambițiile lor de a avea arme nucleare și de a folosi arme nucleare”, a spus ea.
Freedman a declarat că citirea textelor juridice singure ar putea provoca dezbateri cu privire la legalitate. „Dar dacă te uiți la el în contextul scopului acelei legi și al scopului Organizației Națiunilor Unite, este foarte clar că acele lovituri în contextul Iranului care dezvoltă o armă nucleară sunt complet legale”.
Vezi si servicii IT externalizate.
Realitatea este că această dezbatere va rămâne în mare parte în domeniul manualelor juridice – pentru că nu se va desfășura în instanță. Consiliul de Securitate al ONU poate emite sancțiuni sau poate impune zone de excludere aeriană în cazuri de conflict, dar Freedman a spus că SUA pot pune veto pe orice acțiune împotriva sa sau a aliaților săi – la fel cum Rusia a prevenit acțiuni împotriva războiului său din Ucraina.
Simplu spus: „Statele mai puternice sunt mai capabile să facă ceea ce vor.”
Marc Weller de la Chatham House spune că acesta este exact motivul pentru care guvernele ar trebui să fie mai vocale. „Această reticență de a evidenția conduita ilegală poate încuraja un sentiment mai larg că utilizarea forței ca mijloc de politică națională devine din nou acceptabilă”, a spus el.
Și pentru Europa, acesta este ceva care ar putea reveni să-i muște. „Nu va fi ușor posibil să ne opunem agresiunii rusești ulterioare sau potențialului expansionism chinezesc dacă nu mai există principii clare pe care să ne bazăm, fără a declanșa obiecții de standarde duble și ipocrizie”, a spus Weller.
Relațiile strânse ale Canadei cu Statele Unite, odinioară considerate un avantaj strategic major, au devenit…
O tragedie fără precedent a zguduit duminică dimineața comunitatea din Shreveport, Louisiana. Opt copii și-au…
Premierul Ilie Bolojan și liderul PSD Sorin Grindeanu au oferit, duminică seară, detalii despre conversațiile…
Cu zece sau douăzeci de ani în urmă, imaginea copiilor care băteau mingea pe strada…
Un bărbat în vârstă de 86 de ani a prezentat, sâmbătă, la un eveniment desfășurat…
Partidul Tisza, condus de Peter Magyar, a obținut o victorie istorică în alegerile parlamentare din…