• Home
• Știri Interne
• Educație
• Educația cu doi miniștri? Cât de eficiența ar putea fi o astfel de variantă. „Poate că un ministru pentru preuniversitar ar schimba raportul de putere”

Analiză Educația cu doi miniștri? Cât de eficiența ar putea fi o astfel de variantă. „Poate că un ministru pentru preuniversitar ar schimba raportul de putere”

Ana-Maria Maxim 1 live Publicat: 11.01.2026 04:34

Începutul de an ne găsește tot fără ministru al Educației, după demisia lui Daniel David. Iar în spațiul public a fost avansată o nouă idee, de către consilierul prezidențial Sorin Costreie și preluată apoi de liderul de sindicat Marius Nistor: doi miniștri ai Educației, unul pentru învățământul preuniversitar și altul pentru universitar. Am întrebat mai mulți actori din sistem cum văd o astfel de soluție. Ideea nu este rea, dar depinde de implementare, este părerea unanimă.

Cum sună ideea avansată

,,Eu de ani de de zile spun că mai degrabă cred că nouă ni s ar potrivi modelul francez, polenez, suedez, care au două ministere separate, au un minister al educației și un minister al universităților și cercetării”, spunea Sorin Costreie, consilier prezidențial pe probleme de educație, în cadrul unui podcast realizat de Educație Privată.

 Acesta a adus și argumente: ,,Am văzut-o în urma lucrului la firul ierbi în minister. Sunt lumi diferite, nu total diferite, că toți facem educație, dar practici diferite, tot felul de provocări diferite. Mie mi se pare că este cu atât mai greu să predai cu cât te duci la vârste mai mici. După mine, cel mai greu este la grădiniță și acolo ar trebui să avem oamenii cei mai bine pregătiți din punct de vedere al intervenției.”

La idee a aderat și Marius Nistor, liderul Federației Sindicale ,,Spiru Haret”, care reprezintă cadrele didactice din învățământul preuniversitar.

„Asta ar putea fi o soluție: să ai un ministru propriu-zis și un ministru delegat care se ocupe strict de învățământul preuniversitar, care să empatizeze cu sutele de mii de lucrători din domeniu”, declara Nistor pentru Libertatea. 

Ce spun oamenii din Educație

Potrivit lui Viforel Dorobanțu, director la Școala Gimnazială Curcani, o astfel de variantă ar putea fi bună, dat fiind faptul că în alte țări funcționează. 

,,Un argument solid ar fi și faptul că învățământul preuniversitar și cel universitar funcționează după două legi distincte, fiecare cu particularitățile lor. Ideea domnul Costreie este valabilă, din punctul meu de vedere, doar dacă cei doi miniștri vor avea portofolii similare”.

Directorul de școală crede și că varianta ar trebui pusă în practică invers decât a susținut Marius Nistor:

,,Nu cel de la preuniversitar să fie ministru delegat, ci el să fie cu prerogative egale cu cel de la universitar.”

Profesorul de Științe Sociale Doru Căstăian este de părere că:

,,Este o idee care are potențial, pentru că sentimentul ăsta că miniștrii Educației care provin din universitar sunt rupți de realitatea din preuniversitar e vechi, bine înrădăcinat și constant”.

Foarte mult depinde însă de cum ar fi pusă în practică soluția:

,,Dacă acești doi miniștri vor funcționa pur și simplu ca doi poli de putere, incapabili să lucreze la o viziune comună, în care să fie integrată experiența și expertiza fiecăruia dintre ei – și evident a echipelor pe care le au în spate – atunci degeaba operăm transformarea asta. Ar fi încă o mișcare pur formală, fără efecte în practică. De aceea, repet, în principiu ideea mi se pare rezonabilă și cred că ar duce la efecte benefice, dar numai cu această condiție: a integrării acestor sub-viziuni într-o viziune comună, coerentă, realistă și aplicabilă.”

Acest lucru s-ar putea întâmpla însă și în momentul de față, fără două ministere diferite, mai crede Doru Căstăian:

,,Pentru că există secretari de stat pentru învățământul preuniversitar. Dar, cine știe, poate că existența unui ministru pentru preuniversitar ar schimba un pic raportul de putere și ar da o șansă mai mare și problemelor din preuniversitar să își facă loc pe agenda ministrului.” 

FOTO/ Inquam Photos/ Octav Ganea

Gabi Bartic: ,,O separare ar putea fi benefică”

Am cerut și opinia specialistei în Educație Gabi Bartic, care merge pe aceeași linie ca Sorin Costreie, Doru Căstăian și Viforel Dorobanțu, aceea că educația preuniversitară și cea univeristară au logici diferite. Și explică în amănunt de ce:

,,Preuniversitarul gestionează un sistem de masă, cu o misiune socială majoră: să țină cât mai mulți copii cât mai mult timp în școală și să le ofere competențe reale de viață – de la literație și gândire critică, până la autonomie, adaptabilitate și capacitatea de a funcționa într-o societate complexă. Aici vorbim despre echitate, incluziune, prevenirea abandonului, formarea de bază și reducerea diferențelor structurale dintre copii.

Vezi mai multe articole.

Universitarul, în schimb, are un rol predominant de selecție, specializare și performanță. Obiectivul său nu este universalizarea, ci formarea de absolvenți foarte bine pregătiți, capabili să răspundă unor cerințe profesionale sofisticate, să facă cercetare, să inoveze și să se adapteze rapid pe piețe ale muncii competitive și internaționale.”

Tocmai de aceea, crede Gabi Bartic, o separare atât de buget, cât și de conducere și viziune strategică ar putea fi benefică: 

,,Ar permite politici publice mai coerente, decizii mai bine calibrate pe realitățile fiecărui nivel și ar reduce riscul ca problemele unui sector să fie tratate cu instrumentele nepotivite ale celuilalt.”

Gabi Bartic mai spune că pentru reușita în practică este nevoie propunerea ,,să nu fie doar o împărțire administrativă formală, ci una dublată de claritate în obiective, responsabilități și indicatori de performanță. Altfel spus, separarea are sens dacă vine cu o viziune diferită pentru fiecare nivel de educație – nu dacă produce doar încă un nivel de birocrație”.

Ce țări au ministere separate și cum funcționează

Spania are, în cadrul Guvernului, două structuri separate pentru educația generală și pentru învățământul universitar:

1. Ministerul Educației și Formării Profesionale – este responsabil de politicile și managementul învățământului preuniversitar (școli și licee) și formării profesionale
2. Ministerul Universităților – dedicat politicilor pentru învățământul superior

Modelul în sine este bun, pentru că permite obiective clare și politici mai bine adaptate fiecărui nivel. Probleme apar și acolo atunci când cele două ministere au în frunte oameni din partide diferite, iar coordonarea nu este ideală. În plus, dificultăți apar și în ceea ce privește tranziția de la liceu la facultate, pentru că nu sunt perfect aliniate cerințele. Binde știut în ceea ce privește modelul spaniol este că acolo educația, la fel ca toate domeniile esențiale, este puternic descentralizată. Asta pentru că regiunile autonome au politici diferite. 

Și Franța are două ministere diferite, dar la ei coordonarea funcționează mult mai bine. 

1. Ministerul Educației Naționale – este responsabil de învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal și stabilește programele naționale
2. Ministerul Învățământului Superior și Cercetării – răspunde de univertăți, Grandes Écoles și de cercetarea științifică.

Spre deosebire de Spania, aici deciziile se iau la nivel unitar, nu sunt decise regional, iar bacalaureatul francez e strâns legat de cerințele din învățământul superior.

Polonia este o altă țară europeană cu două ministere ale Educației. 

1. Ministerul Educației Naționale – se ocupă de învățământul preuniversitar; stabilește cadrul general, dar școlile și autoritățile locale au un rol important în implementare
2. Ministerul Științei și Învățământului Superior – răspunde de universități și de cercetare.

Istoricul Ministerul Educației din Polonia este unul complicat. În 2006 a fost introdusă pentru prima oară separarea, iar în 2021 s-a revenit la un singur minister – Ministerul Educației și Științei – cu scopul de a coordona educația și cercetarea mai centralizat. Varianta aceasta nu a durat mult: în 2024, educația a fost împărțit din nou între două ministere. Un minister unic crea confuzie și suprasolicitare, a fost argumentul.

În România a existat mereu un singur minister, iar de la Revoluție și până acum au existat 30 de miniștri ai Educației. Rareori mandatele au ajuns la doi ani, iar în unele situații miniștrii nu au rezistat mai mult de câteva luni sau, așa cum a fost cazul lui Ioan Mang, câteva zile. 

Ana-Maria Maxim Citește mai multe despre: analizaministrul educatieidaniel david

---

Vezi articolul la: Adevarul