Experiment viral: Portal ANAF creat în 2 ore

Un antreprenor din București a construit în doar două ore un portal alternativ pentru ANAF, cu date reale și timp de încărcare de sub o secundă, declanșând o dezbatere amplă despre digitalizarea instituțiilor statului român.

Daniel Tamaș, fondatorul companiei Digitap, a creat demoanaf.ro din frustrare față de site-ul oficial al ANAF, care se încarcă în 10-15 secunde și nu funcționează corespunzător pe dispozitive mobile. Portalul alternativ oferă verificare CUI, curs valutar, calendar fiscal, validare e-Factura, coduri CAEN și IBAN-uri trezorerie, toate sub două secunde.

În trei zile, platforma a strâns peste 44.000 de vizite și a generat discuții aprinse despre capacitatea reală de digitalizare a aparatului de stat.

Ce a construit de fapt antreprenorul

„Nu e o critică. E o invitație deschisă: uite cum ar putea arăta. Tehnologia există. Costul e ridicol de mic. Singurul lucru care lipsește e voința”, a scris Tamaș pe rețelele sociale, precizând că proiectul este independent și nu este afiliat cu ANAF sau Ministerul Finanțelor.

Adrian Dragomir, fondatorul Termene.ro, platformă care agreghează de 12 ani date din surse publice ale statului, nuanțează însă concluzia că statul ar putea face același lucru peste noapte.

„O interfață care este pusă pe o infrastructură care nu funcționează, pe backend-uri care n-ar funcționa, e doar o chestie frumoasă și nu te ajută la nimic”, a declarat Dragomir pentru Adevărul.

Realitatea tehnică din spatele experimentului

Tehnic vorbind, Tamaș nu a construit nimic în spate, acolo unde stau bazele de date ale ANAF. A construit doar o interfață nouă, mai rapidă și mai atractivă, pentru date care erau deja publice și accesibile prin API-urile oficiale.

„Ce a făcut Daniel? A făcut-o pe API-urile de la ANAF și tot pe datele de la stat, din data.gov. Nu a reinventat el backend-ul, el n-a făcut nimic în backend. El a făcut un alt front-end, că de aia a și putut să-l facă în două ore, dar tot pe API-urile de la stat. Care API-uri funcționează”, explică Dragomir.

Acesta oferă și perspectiva istorică: acum 10 ani, extragerea datelor de pe site-ul ANAF era extrem de dificilă, existând un sistem captcha care bloca accesul automatizat. Astăzi, API-urile funcționează stabil, cu întreruperi din ce în ce mai rare.

Unde se află problema reală

Dragomir localizează problema nu în tehnologie, ci în mecanismele prin care statul achiziționează și implementează tehnologia și, mai adânc, în lipsa unor decidenți cu pregătire tehnică.

„Eu cred că avem o mare problemă dată de faptul că în clasa politică și în mediul politic nu avem reprezentanți sau oameni cu pregătire tehnică. Noi nu avem oameni decidenți care să vină din background-ul de IT”, argumentează fondatorul Termene.ro.

În opinia sa, România ratează o oportunitate legată de viteza cu care s-a schimbat dezvoltarea software în era inteligenței artificiale. „Programatorii astăzi nu prea mai programează. Folosesc tool-uri, folosesc inteligența artificială, iau decizii de business. Și noi ratăm ca țară această oportunitate”, spune el.

Constrângeri reale ale statului

Există însă și o constrângere reală pe care statul o are și sectorul privat nu: nu își poate permite să testeze în producție.

Vezi mai multe articole.

„Dacă mă joc acuma și testez ceva și pică o oră la Termene, nu se întâmplă mai nimic. La stat, dacă pică sistemul de sănătate sau dacă pică ANAF-ul, e grav. Și atunci statul are și această responsabilitate de a implementa soluții care sunt mature și care funcționează”, conchide Dragomir.

Cine a plătit digitalizarea ANAF

Loredana Mihăilă, consultant fiscal și vicepreședinte FICSIMM, pune experimentul într-un context mai larg: România a accelerat în ultimii ani implementarea sistemelor de raportare digitală, de la conectarea caselor de marcat la RO e-Factura, RO e-Transport și RO e-TVA.

Întrebarea pe care o ridică este: cine a plătit pentru toate acestea?

„Până în acest punct, hardware-ul, licențele software, integrările, instruirea personalului și orele suplimentare au fost susținute exclusiv de mediul privat. Se poate afirma, cu un grad ridicat de precizie, că în cazul implementării e-Factura în relația B2B, companiile au preluat peste 80% din costurile aferente”, afirmă Loredana Mihăilă.

De aici vine și frustrarea pe care experimentul lui Daniel Tamaș a scos-o la suprafață. Un mediu privat care a suportat costurile tranziției digitale se trezește că tot el trebuie să construiască interfețe decente pentru a folosi sistemele pe care le-a finanțat.

Așteptări concrete din partea mediului de afaceri

„Adevărata digitalizare nu înseamnă doar obligativitatea de a încărca date pe un server, ci capacitatea acelui server de a lucra în beneficiul utilizatorului. Până când administrația nu va asimila o mentalitate de tip client-service, vom rămâne în situația ușor ironică de a avea nevoie de antreprenori care să construiască platforme alternative doar pentru a face utilizabile sistemele statului”, explică consultantul fiscal.

Loredana Mihăilă are și o listă de așteptări concrete: integrări funcționale cu sistemul RO e-Case de marcat, acces facil la fișierele XML pentru operațiunile vamale, o aplicație mobilă oficială și stabilă pentru SPV și, poate cel mai simplu de implementat, eliminarea declarațiilor prin care statul cere contribuabilului date pe care le are deja în propriile sisteme.

„Este momentul ca datele colectate să fie transformate din instrumente de control exclusiv, în pârghii de simplificare administrativă”, conchide ea.