Iran: Trauma acumulată din război, opresiune și frică

Iranienii continuă să trăiască în constrângerile impuse de un guvern care tolerează puține abateri de la interpretarea sa a islamului. Acesta dictează ce îmbrăcăminte au voie să poarte femeile în public, iar cele mai mici abateri pot fi pedepsite sever. În plus, sancțiunile împotriva Iranului fac situația economică dificilă pentru mulți oameni din țară. Ce efect are un astfel de stres constant asupra sănătății mentale a unei persoane?

Starea de alertă permanentă crește riscul bolilor mentale

„Incidența afecțiunilor de sănătate mintală – în special tulburarea de stres post-traumatic, tulburările de anxietate și depresia – este mai mare în rândul persoanelor care sunt expuse cronic la violență”, spune psihologul Dana Churbaji, care cercetează efectele războiului și ale strămutării asupra sănătății mentale la Universitatea din Münster din Germania.

Când vine vorba de persoanele afectate, „se poate observa o schimbare în percepție cu privire la cât de sigur este lumea și cum își văd oamenii propriile vieți”. O persoană care suferă de frig, frică sau foame are o toleranță mult mai scăzută la stres, iar conflictele minore și neînțelegerile din viața personală pot escalada rapid.

Pentru cei care trăiesc cu incertitudini existențiale – cum ar fi întreruperile de curent, lipsa alimentelor sau pierderea comunicării digitale – nevoile de bază vin în prim-plan, conform Churbaji. „Când aceste nevoi de bază nu sunt satisfăcute, apar mai frecvente focare de violență în familie”, a declarat psihologul. „Acest lucru afectează relațiile sociale care sunt de fapt factorul numărul unu în reziliență.”

Cu alte cuvinte, cei cu conexiuni sociale stabile, care au oameni în care să aibă încredere, au un risc mai scăzut de a dezvolta tulburare de stres post-traumatic (PTSD). Dacă acest factor de protecție lipsește, riscul de a dezvolta afecțiunea crește.

Când se dezvoltă tulburarea de stres post-traumatic?

Într-o situație stresantă acută, multe persoane nu au simptome de PTSD deoarece creierul lor este în modul de supraviețuire. Când trebuie să fugă din patria lor pentru a se pune pe ei și pe cei dragi în siguranță, se concentrează pe urgența imediată.

PTSD se dezvoltă de obicei ulterior, a explicat Churbaji. „Când creierul încearcă să se împace cu trecutul, apar simptomele PTSD. Și aceste simptome stau în calea eforturilor unei persoane de a-și reconstrui bunăstarea după o experiență de refugiat”, a spus ea.

Care sunt simptomele PTSD?

Persoanele cu tulburare de stres post-traumatic au adesea următoarele comportamente și simptome:

• Evitarea gândirii la experiență
• Reacții extreme la anumite declanșatoare (de exemplu, ascunderea sub masă când se aprind focuri de artificii)
• Flashback-uri: Pentru cei afectați, amintirile par că experiențele traumatice se întâmplă din nou. Acestea sunt, de asemenea, denumite amintiri intruzive cărora nu li se poate rezista
• O schimbare în mentalitate, înclinând spre neîncredere și cinism
• Sentimente intense de vinovăție, așa-numita „vinovăție a supraviețuitorului”
• Tulburări de somn și dificultăți de concentrare

Într-un mediu în care cei afectați nu pot vorbi deschis despre problemele de sănătate mintală, stresul psihologic se manifestă și fizic, spune Churbaji, sub formă de dureri de cap, dureri de spate, crampe menstruale sau oboseală.

Vezi mai multe articole.

Impactul stresului continuu în Iran

De asemenea, face diferență dacă cineva a experimentat un singur eveniment traumatic, cum ar fi un atac, sau a trăit cu război și violență pentru o perioadă lungă de timp. „Persecuția politică [a disidenților] în Iran continuă de foarte mult timp. Protestele împotriva regimului sunt reprimate în mod repetat și violent”, a declarat pentru DW psihologul clinic Rita Rosner. „Iranienii sunt direct afectați de această situație traumatică de lungă durată.”

Această stare continuă de luptă sau fugă poate fi o sursă mai mare de stres decât experimentarea unei experiențe traumatice singulare, cum ar fi un accident de mașină grav. „Evenimentele unice au o probabilitate mai mică de a dezvolta reacții de stres”, spune profesorul de la Universitatea Catolică din Eichstätt-Ingolstadt. „Cu fiecare eveniment [traumatic] care se adaugă la mix, anxietatea, depresia și tulburarea de stres post-traumatic devin mai probabile.”

Churbaji notează, de asemenea, că un grup de experiențe traumatice – cum ar fi cele experimentate de oamenii care trăiesc într-o zonă de război – este periculos, „în special când mai multe zone ale vieții sunt afectate”. Cineva care, pe lângă bombardamente și represiune politică, experimentează și violență domestică și hărțuire sexuală la locul de muncă este, de exemplu, deosebit de vulnerabil la PTSD.

Ce ajută persoanele care au experimentat traume?

Afecțiuni precum PTSD pot fi tratate cu sprijin psihosocial. Aceasta include terapie de grup sau individuală cu profesioniști în sănătate mintală. Dar mediul social poate juca și un rol de sprijin. Churbaji a spus că medicii locali, profesorii și liderii religioși sunt instruiți pentru a-și sprijini pacienții și persoanele aflate în grija lor în timp ce fac față traumei.

Când ajutorul personal nu este disponibil – din motive de siguranță sau dacă nu există suficienți specialiști la fața locului – există și resurse online disponibile. Rosner indică, de exemplu, Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Sub titlul „Problem Management Plus”, OMS oferă un document în 23 de limbi conceput pentru a ajuta oamenii să facă față situațiilor stresante.

Acești pași pot atenua simptomele, dar niciuna dintre aceste metode nu poate șterge din memorie experiențele traumatice ale războiului. „Nu poți presupune că ceea ce s-a întâmplat poate fi anulat”, spune Churbaji. „Dar majoritatea oamenilor pot duce din nou vieți împlinite.”