Șapte insule iraniene, cheia Strâmtorii Ormuz
Pe măsură ce mii de militari americani sunt trimiși în Orientul Mijlociu, atenția se concentrează asupra rețelei de insule strategice ale Iranului din Golful Persic. Analiștii consideră aceste situri ca având un rol hotărâtor într-o eventuală operațiune militară menită să deschidă Strâmtoarea Ormuz.
Arcul defensiv iranian
Șapte insule – Abu Musa, Tunb-ul Mare, Tunb-ul Mic, Hengam, Qeshm, Larak și Hormuz – formează un arc defensiv care conferă Iranului un avantaj geografic asupra uneia dintre cele mai importante artere de transport din lume. Strâmtoarea Ormuz este vitală pentru comerțul global cu petrol.
Cercetătorul iranian Enayatollah Yazdani și cercetătorul chinez Ma Yanzhe au subliniat într-un studiu din 2022 că o curbă ipotetică ce leagă aceste insule ar ajuta la înțelegerea superiorității strategice a Iranului în ceea ce privește controlul securității strâmtorii.
Poziții strategice și vulnerabilități
La capătul vestic al acestui arc, Abu Musa, Tunb-ul Mare și Tunb-ul Mic sunt considerate cheie pentru controlul strâmtorii. Din cauza rutelor maritime înguste și a apelor puțin adânci, navele mari de război și petrolierele sunt forțate să treacă pe lângă aceste insule, ceea ce le face vulnerabile la atacuri ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice cu bărci rapide, mine și drone.
Oficialii iranieni au descris aceste poziții drept „portavioane staționare și imposibil de scufundat”. Contraamiralul Alireza Tangsiri, ucis recent într-un atac israelian, declarase că abordarea tactică a Iranului dictează înarmarea și operaționalizarea acestui grup de insule.
Planuri militare americane
Analiștii militari notează că orice efort al SUA de a asigura trecerea în siguranță prin Golf ar necesita probabil mai întâi neutralizarea acestor poziții defensive. Carl Schuster, fost director al Centrului Comun de Informații al Comandamentului Pacific al SUA, a explicat că insulele sunt poziționate strategic pentru a controla orice transport maritim care intră sau iese din Golf.
Elemente a două unități expediționare de pușcași marini americani – aproximativ 4.000 de militari – se îndreaptă spre regiune, alături de circa 1.000 de soldați din Divizia 82 Aeropurtată. Schuster a sugerat că ar putea fi necesară o operațiune de amploare, afirmând că ar folosi două unități pentru a asigura o forță copleșitoare.
Riscuri și provocări operaționale
O astfel de operațiune ar putea implica debarcări amfibii cu ajutorul navelor marinei sau inserții ale parașutiștilor. Totuși, fiecare opțiune implică riscuri semnificative. Navele ar trebui să treacă de alte poziții defensive iraniene de pe insule precum Larak și Qeshm, în timp ce aeronavele ar putea fi vulnerabile la sistemele de apărare aeriană.
Analistul militar Cedric Leighton a explicat că Larak, aflată la intrarea estică în strâmtoare, reprezintă o problemă pentru navele militare care ar încerca să pătrundă în golf. Cu atacuri lansate din Insula Larak, Iranul ar putea opri orice trece prin strâmtoare.
Chiar și în cazul unui succes, capturarea insulelor ar fi doar o parte a problemei. Analiștii estimează că între 1.800 și 2.000 de militari ar fi necesari pentru a le menține sub control, expunând forțele americane la contraatacuri. Dacă Iranul are dronele și rachetele balistice disponibile, va lovi orice forță ostilă de pe acele insule, a avertizat Schuster.
Implicații diplomatice
Capturarea insulelor ar putea genera complicații diplomatice semnificative. Emiratele Arabe Unite contestă de mult controlul Iranului asupra insulelor Abu Musa și Tunb, pe care Teheranul le-a ocupat în 1971. O intervenție americană ar putea crea o dilemă politică pentru Washington.
Returnarea insulelor Iranului ar putea tensiona relațiile cu EAU, în timp ce transferul lor către EAU ar putea submina legitimitatea unui viitor guvern iranian. Schuster a remarcat că fiecare opțiune are un impact negativ și nu există planuri sau soluții perfecte.
Context diplomatic actual
Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că prelungește termenul limită pentru lansarea atacurilor asupra infrastructurii energetice a Iranului cu 10 zile, până pe 6 aprilie, pentru a vedea dacă se poate ajunge la un acord cu Teheranul pentru a pune capăt conflictului. Secretarul de Stat, Marco Rubio, a spus că s-au realizat progrese în negocierile cu Iranul, însă secretarul Apărării, Pete Hegseth, a declarat că SUA vor continua „negocierea cu bombe”.
Alte ținte strategice
Un raport al Institutului pentru Studiul Războiului indică faptul că avioane americane sau israeliene au început deja să lovească infrastructura iraniană de pe unele dintre aceste insule – hangare, porturi și depozite – posibil un precursor al unei operațiuni amfibii.
Insula Qeshm, cea mai mare insulă din Golful Persic, este situată în largul coastei sudice a Iranului și adăpostește rachete antinavă, mine, drone și alte echipamente de atac în tuneluri subterane. Având suprafață de aproximativ 558 de mile pătrate, Qeshm ar fi însă o țintă uriașă.
Președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a scris că serviciile de informații iraniene estimează că dușmanii Iranului, cu sprijinul unei țări din regiune, pregătesc o operațiune de ocupare a uneia dintre insulele Iranului. El a amenințat că dacă vor întreprinde vreo acțiune, toată infrastructura vitală a acelei țări din regiune va fi ținta unor atacuri neîncetate.