Marian Eduard Andronăchescu are 18 ani și o pasiune neobișnuită pentru vârsta lui: apicultura. Trăiește în Slatina, face lupte greco-romane la nivel de performanță, dar atunci când simte nevoia de liniște merge la stupină.
Tatăl său, pompier de meserie, și-a cumpărat primii stupi cu 20 de ani în urmă. Eduard a crescut văzând cât de absorbit este părintele său de îngrijirea stupinei și, de cum a putut fi de ajutor, s-a implicat.
„Cam de șase ani, poate chiar mai mult, am început și eu să mă implic. Este, practic, moștenire de familie. A plecat de la tata și a început să-mi placă și mie. Cam din 2016-2017 am început să merg cu el”, povestește tânărul.
Eduard a venit să-și reprezinte tatăl la un protest al apicultorilor din Slatina, unde crescătorii de albine și-au exprimat nemulțumirile legate de prețul scăzut al mierii. Recunoaște că în vânzarea mierii nu este foarte implicat, dar știe că este muncă multă și că prețul produsului este mult prea mic.
Albinăritul nu este o moștenire veche în familie. Tatăl este primul care s-a molipsit de această pasiune după ce a vizitat un coleg și a văzut stupii. „I-a plăcut din prima. Și de atunci face asta”, explică fiul.
Astăzi au ajuns la 90 de familii de albine, cu stupina instalată la Bălteni, o localitate situată nu foarte departe de municipiul Slatina. „Într-un fel, m-am gândit, eu aș fi vrut să le extindem, dar cred că e mai bine să am 90 de familii, sau 80, dar să fie puternice, să n-am probleme cu stupii, să poți să scoți cantitate și calitate în același timp”, explică tânărul cu pricepere.
La început i-a fost teamă de înțepături, dar nu a durat mult. Astăzi face cam tot ce face și tatăl său. Un singur lucru nu-i iese la fel de bine: montarea ramelor, o operațiune pe care tatăl o face de obicei iarna, când el este la școală.
„De dat mâncare le dau, încărcat – de vreo patru ani încarc cu el, înainte eram mic, nu prea aveam eu forță să ridic stupul de 100 kg. Și încarc, descarc, extracție, pregătit rame… Acum, mi-am luat permisul de curând, pot să merg după el. Stau după el, pentru că și mie îmi place, ne liniștește. Când merg la stupi mă liniștesc cu totul, e relaxare”, povestește liceanul.
Albinele devin mai agresive spre finalul verii, în august, când termină culesul. „Ori e prea cald, ori nu mai e cules și atunci se termină șmecheria. Încep să fie mai agresive, mai ales că eu am stupi multietajați, au 3-4 etaje, și când milioane de albine nu mai au mâncare să culeagă, greu te apropii de ele”, explică tânărul.
De la tatăl său a aflat cel mai bun sfat: după fiecare extracție să lase 10-15 kg de miere în stup, miere din munca albinelor. „Eu în fiecare iarnă nu prea bag suplimentele pentru ele, își ia efectiv din munca lor”, completează Eduard.
Eduard nu mai consumă de ceva vreme dulciuri din comerț, preferă mierea și știe că este mult mai sănătoasă decât zahărul. A reușit să-și convingă și prieteni și colegi. Mierea de salcâm este preferata lor, mierea polifloră se vinde mai mult la cofetării.
Regina producției este însă mierea de mană, care „se vinde cel mai bine, dar cine știe secretul” să o producă, adaugă tânărul.
Familia are un loc de vânzare în Piața agroalimentară Progresul din Slatina, unde clienții știu că îi pot găsi, însă nu se vând cantități mari. Vânzarea funcționează mai ales în cercul de prieteni și cunoștințe.
„Ce mi-aș dori? Să ne sponsorizeze și pe noi statul ăsta român, așa cum se întâmplă cu alte ramuri ale agriculturii. Pentru că prețul la achizitori e mic, deși noi producem miere de cea mai bună calitate. Să înțeleagă cu toții că avem nevoie de albine, să ne încurajeze să le creștem”, spune hotărât tânărul.
Întrebat ce înseamnă pentru el albinele, răspunde: „Albinele înseamnă viață, fără albine nu prea putem face nimic, polenizare nu există”.
Este conștient că a învățat toate aceste lucruri pentru că a avut ocazia să stea în preajma tatălui său. Recunoaște că printre prieteni și colegi astfel de informații nu au prea mare importanță. „Cei care au parte de agricultură își dau seama de treaba asta. Dar în rest nu prea se poartă, nu e la modă treaba asta”, mai spune Eduard.
Timp își face în continuare pentru albine, deși în vară îl așteaptă examenul de Bacalaureat și, după aceea, admiterea. Ar vrea să-și urmeze tatăl și să devină pompier. Este un vis pentru care face tot ce-i stă în putință, dar la albine nu va renunța, confirmând ceea ce susțin și apicultorii cu mult mai multă experiență: apicultura „dă dependență”.
Compania israeliană Elbit Systems a anunțat luni că se pregătește să înceapă livrarea dronelor Watchkeeper…
De zile întregi, Rusia se confruntă cu o criză digitală fără precedent. Smartphone-urile refuză să…
Autoritățile israeliene au deschis un culoar special pentru transportul Luminii Sfinte către țările ortodoxe, în…
Benjamin Netanyahu a recunoscut public că forțele israeliene au vizat uzine petrochimice pe teritoriul iranian.…
Zona din jurul centralei nucleare de la Bushehr a fost atacată pentru a patra oară…
Peste o mie de israelieni au ieșit sâmbătă în stradă, în Piața Habima din centrul…