• Home
• Știri Externe
• În lume
• Cum și-a folosit Maduro pârghiile puterii pentru a clădi un narco-stat. Dezvăluiri din rechizitoriul procurorilor americani

Cum și-a folosit Maduro pârghiile puterii pentru a clădi un narco-stat. Dezvăluiri din rechizitoriul procurorilor americani

Cristina Ene 1 live Publicat: 11.01.2026 06:20

Agenții vamali de la aeroportul Charles de Gaulle din Paris nu mai văzuseră așa ceva. În 30 de valize, în avion ce a decolat de pe aeroportul Maiquetia din Venezuela, se aflau 1,3 tone de cocaină pură – cea mai mare captură din istoria Franței. 

Pictură murală cu Maduro la Caracas foto profimedia

Dar în mod cert nu aveau în față o operațiune de rutină de tip „cărăuș de droguri”. Cel care a reușit să treacă o asemenea cantitate de droguri prin controlul de securitate venezuelean trebuie să fi avut ajutor din interior, relatează The Telegraph, într-o analiză a acuzațiilor care îi sunt aduse fostului lider al Venezelei,

Conform rechizitoriului declasificat zilele trecute într-o instanță din New York, cu siguranță acest ajutor nu s-a rezumat la câțiva manipulanți de bagaje corupți, ci a venit de la nivel mult mai înalt. Suspiciunea SUA este că „informatorul din interior” suprem a fost chiar președintele Venezuelei, Nicolás Maduro, care compărut în instanță luni, pentru a răspunde acuzațiilor de trafic de droguri la o scară uriașă.

Procurorii susțin că Maduro „a făcut abuz” de funcțiile sale publice timp de peste 25 de ani și „s-a asociat cu ceilalți complicii ai săi pentru a-și folosi autoritatea obținută ilegal… în scopul de a transporta mii de tone de cocaină” de pe aeroporturi, piste și porturi administrate de oficiali ai regimului către America și Europa.

Potrivit rechizitoriului Departamentului de Justiție (DOJ),  în urma acelei capturi mamut de pe aeroportul din Paris, în 2013, regimul lui Maduro a arestat zeci de oficiali locali – dar a fost doar o „mușamalizare”. În culise, lucrurile au stat altfel: liderul venezuelean, panicat, a organizat un summit cu actualul ministru de interne Diosdado Cabello și cu fostul șef al serviciilor de informații militare Hugo Carvajal.

„În cursul acelei întâlniri, Maduro le-a spus că nu ar fi trebuit să folosească aeroportul pentru trafic de droguri, mai ales după captura din Mexic, în 2006 [când au fost descoperite cinci tone de cocaină într-un avion comercial care sosea din Venezuela], ci rute de trafic de droguri consacrate.”

„La scurt timp după aceea, Maduro a autorizat arestarea anumitor oficiali militari venezueleni, în efortul de a deturna atenția publicului și a forțelor de ordine de la transport și mușamalizare.”

„Cartelul Soarelui”

Detalii de culise despre captura de droguri de pe aeroportul din Paris au ieșit la iveală după ce Maduro a fost scos din Caracas de trupe de comando americane, împreună cu soția sa, Cilia Flores, care se confruntă cu acuzații similare.

Ambii au pledat nevinovați, fostul lider venezuelean declarându-se „prizonier de război” din boxa acuzaților, luni.

Totuși, dacă acuzațiile oficialilor americani se dovedesc corecte, Maduro este probabil cel mai influent traficant care a ajuns vreodată în fața justiției – nu un simplu șef de cartel, precum columbianul Pablo Escobar sau mexicanul Joaquín „El Chapo” Guzmán, ci șeful în exercițiu al unui stat, care s-a folosit de pârghiile puterii pentru a inunda Occidentul cu cocaină.

Rechizitoriul SUA susține că acesta ar conduce „Cartelul Soarelui”, un grup de traficanți condus de armată, numit astfel datorită stelelor în formă de soare de pe epoleții generalilor venezueleni.

Măsura în care procurorii americani își pot dovedi afirmațiile este o altă chestiune. Spre exemplu, unii s-au arătat sceptici că acest Cartel al Soarelui ar fi un sindicat criminal autentic, în stilul celui condus de Escobar sau Guzmán. Astfel, potrivit unor analiști, acesta nu ar exista, ci nu ar fi decât argou venezuelean pentru o figură oficială suspectată de corupție.

Și, deși Trump l-a numit pe Maduro un „baron” al drogurilor , bătălia în instanță se va reduce la abilitatea avocaților de a aduna dovezi solide și detaliate pentru a convinge un judecător și juriu de aceste infracțiuni.

Pe de altă parte, actul de acuzare citează multiple cazuri în care Maduro a facilitat direct traficul de droguri, de la organizarea de pașapoarte diplomatice pentru gangsteri cunoscuți până la găzduirea de paramilitari traficanți la palatul său prezidențial.

Un narco-stat

Indiferent de vinovăția sa individuală, majoritatea analiștilor sunt unanim de acord că, sub Maduro, dar și și predecesorul său, Hugo Chavez, Venezuela a devenit un narco-stat clasic – o țară a fărdelegii, unde vânzarea de droguri se numără printre cele câteva modalități de a face bani.

Autoritățile americane susțin că țara este acum un important centru pentru cocaina din Columbia vecină, poziția sa pe coasta de nord-est a Americii Latine fiind un punct ideal de lansare pentru transportul către Europa. Conform estimărilor ONU, 40% din drogurile de clasa A care ajung în Europa trec mai întâi pe la granițele Venezuelei.

De fapt, țara era un paradis al contrabandiștilor chiar înainte ca Chavez să preia puterea în 1999. Având o graniță poroasă de 2.400 km cu Columbia – unde este produsă cea mai mare parte a cocainei traficate – o lungă porțiune de coastă în Caraibe, alături de o junglă densă și izolată, a fost mereu un loc greu de supravegheat. În același timp, rețelele sale moderne de drumuri și porturi – construite cu veniturile bogate din petrol din vremurile stabile – facilitează transportul rapid al mărfurilor ilicite de către bande.

Conform Insight Crime, care relatează pe larg despre comerțul cu droguri din America Latină, clanuri mafiote ale Cosa Nostra s-au stabilit și ele acolo în deceniile trecute, ca parte a unui val de imigrație italiană postbelică. Din anii 1980, acestea au îmbrățișat comerțul cu cocaină, care a început curând să corupă și guvernul venezuelean.

Lucrurile s-au înrăutățit dramatic însă sub regimul socialist intransigent al lui Chavez. Critic feroce al SUA „imperialiste”, el a socotit că nu Venezuela nu are nicio vină pentru obiceiurile nord-americanilor bogați. În 2005, a expulzat Administrația Antidrog (DEA) din Venezuela, susținând că „războiul său împotriva drogurilor” este doar un pretext pentru a-i spiona regimul.

Oficialii occidentali, însă, au legat expulzarea de parteneriatul său cu gruparea paramilitară de stânga FARC din Columbia, care a plătit o mită uriașă pentru a trafica cocaină prin teritoriul Venezuelei.

Maduro și actualul ministru de interne Diosdado Cabello – 2010 FOTO shutterstock

Transporturi pe calea aerului

Pe măsură ce politicile socialiste ale lui Chavez au ruinat economia, profiturile din contrabandă au devenit esențiale pentru supraviețuirea regimului, fiind implicați miniștri, servicii de securitate și bande stradale puternice.

Pomenit în actul de acuzare alături de Maduro, este, spre exemplu, Hector Rusthenford Guerrero Flores, liderul celebrei bande Tren de Aragua din Venezuela. Actul de acuzare al SUA susține că membri ai Tren de Aragua, puternic înarmați, escortau transporturi de cocaină către aeroporturi și piste secrete.

Traficanții din Venezuela erau atât de îndrăzneți încât rechiziționau chiar și avioane vechi pentru a-și exporta marfa, în ceea ce a fost supranumit „Cocaina pe calea aerului”. Un exemplu proeminent a fost un caz din 2006, când un avion DC9 care transporta 5,5 tone de cocaină a fost confiscat în Mexic. Acesta decolase de pe pista prezidențială a aeroportului Maiquetia, situat în apropiere de Caracas.

Se crede că transportul a fost organizat de Walid Makled, un om de afaceri venezuelean care a fost ulterior închis pentru alte infracțiuni legate de traficul de droguri. În timpul procesului său, el a declarat: „Toți asociații mei de afaceri sunt generali”.

Maduro este acuzat și de vânzarea de pașapoarte diplomatice unor traficanți cunoscuți pe vremea când era ministru de externe. Conform rechizitoriului SUA, scopul era canalizarea în Venezuela a unor saci cu bani proveniți din vânzările de droguri din Mexic, folosind acoperire diplomatică pentru a împiedica percheziționarea acestora.

Vezi mai multe articole.

„Cu aceste ocazii, Maduro a sunat la ambasada Venezuelei în Mexic pentru a anunța că o misiune diplomatică va sosi cu un avion privat”, se arată în actul de acuzare. „Apoi, în timp ce traficanții se întâlneau cu ambasadorul Venezuelei în Mexic sub auspiciile unei misiuni diplomatice a lui Maduro, avionul lor era încărcat cu veniturile din traficul de droguri. Avionul se întorcea apoi în Venezuela sub acoperire diplomatică.”

Trafic prin Africa

Experții în combaterea traficului de droguri consideră că operațiunea „Cocaine Air” a fost posibilă doar pentru că traficanții din Venezuela aveau acces la aeroporturi adecvate, de unde puteau decola și ateriza avioane de dimensiuni mari. Totodată, acestea au extins raza de acțiune a traficanților, permițându-le să deschidă noi rute de contrabandă către Africa de Vest, unde produsele erau depozitate înainte de a fi expediate în Europa.

În 2009, un Boeing 727 venezuelean în stare precară a fost găsit într-o zonă îndepărtată din Mali, după ce au transportat până la 10 tone de cocaină. Contrabandiștii venezueleni transportau cocaină și în națiunile vest-africane falimentare Guineea și Guineea-Bissau. Ambele erau la acea vreme narco-state înfloritoare, cartelurile de cocaină cumpărându-le aproape tot guvernul.

SUA l-au acuzat public pentru prima dată pe Maduro de trafic de droguri în 2020, când a fost numit într-un rechizitoriu alături de Carvajal și Cabello. Cel mai recent rechizitoriu extinde acuzațiile împotriva lui Maduro și îl acuză, de asemenea, de parteneriat cu „narcoteroriști”, inclusiv FARC, cartelurile Sinaloa și Los Zetas din Mexic și gruparea Tren de Aragua.

Printre cei cinci alți acuzați din rechizitoriu se numără și fiul lui Maduro, Nicolás Ernesto Maduro Guerra, acuzat că a transportat pachete cu droguri către Insula Margarita, un cunoscut punct de contrabandă de pe coasta de nord a Venezuelei. În 2020, Guerra s-ar fi întâlnit și cu gherilele FARC din Columbia pentru a discuta despre introducerea ilegală de „cantități mari de cocaină și arme în Statele Unite în următorii șase ani”.

Rechizitoriul menționează, de asemenea, notoriul caz al „narco-nepoților”, în care doi nepoți ai soției lui Maduro au fost arestați sub acuzația de trafic de droguri de către agenți DEA sub acoperire în Haiti în 2015.

Cei doi, care au zburat în Haiti cu un avion care transporta 800 de kilograme de cocaină, au fost condamnați la 18 ani de închisoare la New York în 2017.

Foștii aliați se întorc împotriva lui Maduro?

Printre cei care probabil vor urmări îndeaproape procesul lui Maduro se numără și agentul pensionar, Derek Maltz, care a condus Divizia de Operațiuni Speciale a DEA între 2005 și 2014. El a ajutat echipa care l-a capturat pe „El Chapo” în urmă cu 12 ani și a monitorizat Venezuela care devenea un centru al traficului de narcotice. El consideră că autoritățile americane nu ar fi acționat împotriva lui Maduro fără a construi mai întâi un dosar solid.

„Au o experiență vastă în a pune la punct astfel de cazuri”, spune el. „Din experiența mea, aceste investigații se bazează de obicei pe surse confidențiale de nivel înalt, care sunt apoi coroborate cu alte dovezi.”

Vezi si servicii IT externalizate.

Maltz adaugă că acuzarea s-ar putea baza pe mărturiile unor membri ai regimului Maduro, dintre care mulți au fost deja arestați de SUA de-a lungul anilor și care ar putea coopera în schimbul reducerii pedepselor.

O posibilă figură este Carvajal, care a fost arestat în Spania în 2021 și condamnat la închisoare pe viață pentru acuzații de trafic de droguri în SUA în iunie anul trecut. Acum este considerat un posibil martor vedetă, după ce i-ar fi trimis o scrisoare președintelui Donald Trump luna trecută, în care a spus că este dispus să depună mărturie.

Maltz compară cazul cu urmărirea penală a șefului mafiei din New York, John Gotti, în anii 1990 – dramatizată în filmul din 1994, „ Getting Gotti” , în care un fost asociat, Sammy „The Bull” Gravano, a depus mărturie în schimbul clemenței pentru propriile sale crime.

„Se crede că Carvajal a pus la punct o mare parte din infrastructura de contrabandă, desfășurând operațiuni atât sub conducerea lui Maduro, cât și a lui Chavez”, spune Maltz. „Un tip ca el ar putea fi foarte util. De obicei, astfel de oameni pot produce dovezi coroborante, fie că este vorba de înregistrări ale apelurilor telefonice, e-mailuri, detalii ale contului bancar sau orice altceva.”

Având în vedere că Maduro și soția sa își vor permite cei mai buni avocați ai apărării din America, rămâne de văzut dacă dovezile vor asigura o condamnare. Însă pentru fostul agent antidrog, perspectiva de a înțelege rolul Venezuelei în traficul de droguri dezbătut într-o sală de judecată va fi binevenită în sine.

„Când am preluat Divizia de Operațiuni Speciale în 2005, mi-a atras atenția aproape imediat faptul că Venezuela dobândea proeminență ca centru de comandă și control”, spune el. „Traficanții puteau opera acolo cu impunitate, parțial pentru că aveam vizibilitate limitată după ce Chavez a închis DEA.”

Maltz consideră, de asemenea, că Europa ar trebui să fie recunoscătoare pentru acțiunea SUA, în ciuda neliniștii unor lideri, inclusiv a lui Sir Keir Starmer, cu privire la legalitatea operațiunii.

„Venezuelanii au folosit drogurile ca arme pentru a le face rău americanilor și au inundat Europa cu cocaină – nu cred că europenii realizează cât de importantă a devenit Venezuela în traficul de droguri”, spune Maltz. „Președintele Trump nu ajută doar America să rămână liberă de acest comerț, ajută și Europa.”

Cristina Ene Citește mai multe despre: venezuelanicolas maduro

---

Vezi articolul la: Adevarul